E la moda sa fii vegetarian, dar pe termen lung va garantez ca nu e sanatos. Vegetarianismul a aparut in India antica din considerente religioase apoi in Grecia antica din motive filozofice si etice, nu pentru ca este un mod mai sanatos de a manca. Din pacate tot mai multi oameni sunt pacaliti si aleg sa urmeze sfaturile unui guru si/sau trendul actual, si nu rezultatele a sute de ani de cercetare nutritionala si medicala. Niciun motiv invocat de vegetarieni nu este sustinut de argumente stiintifice solide. Unele nu sunt nici macar logice.
In curand o sa scriu un articol despre lacunele acestui mod de alimentatie sperand ca am sa conving macar un om sa nu faca aceasta greseala. Pana atunci va ofer un extras din ghidul pentru o alimentatie sanatoasa oferit Societatea de Nutritie din Romania.
„Până în urmă cu aproximativ 10.000 de ani omul a trecut prin aşa-numita
„eră preagricolă”, în care resursele de hrană erau reprezentate de carnea
furnizată de vânat şi – doar în plan secundar – de fructele culese din copaci.
Această alimentaţie predominant carnivoră i-a furnizat omului primitiv toţi
macro- şi micronutrienţii în cantităţi suficiente, aşa încât epoca respectivă nu a
fost marcată de deficienţe alimentare.
În următoarele milenii, odată cu dezvoltarea agriculturii, consumul de
carne scade, provenind de această dată de la diverse animale domestice; aportul
alimentar ajunge treptat să fie reprezentat cu prioritate de către vegetale. Este
perioada denumită „era agricolă”, marcată de apariţia primelor deficienţe
alimentare. Civilizaţiile antice, diferenţiindu-se progresiv prin orânduiri sociale,
economice şi religioase distincte, adoptă stiluri alimentare tot mai diverse.
Trecerea la perioada Evului Mediu generează schimbări majore în
alimentaţie. Până în secolul XI, caracteristica nutriţională comună este alimen-
taţia global insuficientă; inclusiv în următoarele două secole aportul proteic uzual
se menţine încă mult deficitar. În plus, într-o epocă a ignoranţei şi a limitărilor
religioase severe, perioadele de post ale anului au şi ele o influenţă negativă
considerabilă asupra statusului nutriţional al populaţiei. Primele încercări de
ameliorare a nutriţiei populaţionale apar începând din secolul XVI, marcând –
încet dar sigur – trecerea spre o epocă în care privaţiunile alimentare, deşi
persistente, diminuă câte puţin în intensitate.
Secolele XVIII-XIX aduc cu ele o altă serie de modificări ale dietei
habituale, ce o apropie treptat de tipul de hrană al omului modern. Se introduc în
alimentaţie noi produse, rezultante ale revoluţiei industriale, precum zahărul şi
produsele zaharoase, apoi concentratele alimentare, pastele făinoase etc. Cu
timpul, alimentaţia zilnică începe să conţină cantităţi tot mai mari de produse
rafinate şi concentrate, cu densitate nutriţională şi energetică sporită şi reziduu tot
mai redus cantitativ.
O altă tendinţă ce se poate constata, dacă privim alimentaţia umană din
perspectiva temporală, este utilizarea unui număr tot mai redus de plante şi
animale pentru hrana zilnică. Limitându-şi numeric sursele alimentare, omul
modern este mai predispus – dacă îl comparăm cu omul primitiv, spre exemplu,
care folosea tot ceea ce natura sălbatică îi punea la îndemână – la dezvoltarea
unor deficite cronice de nutrienţi, cu toată bogăţia paradoxală a puţinelor soiuri
alimentare folosite.
În fine, o ultimă particularitate – dar deloc lipsită de importanţă – o consti-
tuie asocierea în peisajul lumii moderne a excesului alimentar cantitativ şi cali-
tativ (mai ales pe fondul utilizării predominante a alimentelor rafinate şi concen-
trate, în asociere cu sedentarismul propriu civilizaţiei actuale) cu deficitele ali-
mentare, de multe ori grave şi cu consecinţe nefaste asupra stării de sănătate a
unor segmente încă extinse din populaţia globului.”
Dietele vegetariene sunt diete extreme. Pentru o sanatate de fier avem nevoie de echilibru nu de extrem. Orice lucru dus la extrem devine daunator.